Exista cateva cauze destul de raspandite, care determina un comportament de om sarac si care blocheaza accesul la bunastare. Care sunt ele (mai ales in spatiul nostru)?
„Mai bine un salariu mic, dar stabil”
Persoana cu mentalitatea de om sarac, de regula, alege un loc de munca prost platit dar stabil, in institutiile de stat. De ce? „Statul ma va salva.” Dar daca ma angajez in sectorul privat sau pornesc propria afacere, riscul este destul de mare ca sa fiu aruncat pe necarosabil.
Persoana nu are deloc incredere in fortele proprii. De asemenea, nu este convinsa ca cineva va aprecia experienta sa si cunostintele pe care le are. De regula, asa si se intampla. Merge la un loc de munca tampit, inceteaza sa mai invete, degradeaza si in consecinta nimeni nu mai are nevoie de el. In loc sa se dezvolte si sa creasca!
„Frica de schimbare”
La originea acestui gen de frica sta aceeasi cauza: de a nu fi aruncat pe necarosabil. Acelas principiu: mai bine mai putin, decat sa risc si sa pierd tot. Persoanele dominate de psihologia omului sarac, niciodata nu vor avea propria afacere, nu vor dezvolta un nou segment de piata, nu-si vor dori sa mai studieze la 40 de ani si pentru nimic in lume nu vor accepta sa mearga in alt oras la 50 de ani, pentru a cauta oportunitati noi.
„Nivelul foarte scazut al autoincrederii”
Este o trasatura de caracter a tuturor saracilor. Chiar de unde ar aparea increderea in fortele proprii, daca persoanele respective nu traiesc, dar exista doar? Merg zilnic la un loc de munca neinteresant si prost platit, se gandesc cu groaza ca ar putea sa-l piarda, lipsa oricarui eveniment in viata, „putrefactia” la unul si acelasi loc de munca si lipsa riscurilor, chiar si a celor intemeiate. Lipsesc cu desavarsire anume acele evenimente care iti coloreaza viata, care te fac sa te respecti pentru succesele obtinute si sansele folosite.
„Nedorinta de a fi activ”
Este logic, pentru a obtine anumite rezultate e nevoie de a forta lucrurile. De exemplu, sa fii deschis la propunerile despre o activitate noua, interesanta, cu un venit semnificativ, cu mai multe responsabilitati decat munca precedenta. Si astfel sa urci tot mai sus si mai sus.
Persoana cu mentalitatea de om sarac nu vrea si „nu poate” (deoarece niciodata n-a incercat) sa fie activ. Ii este frica sa-si caute un loc nou de munca, deoarece stie apriori ca nu se va ispravi, nu incearca sa mai faca un ban in afara orelor de munca, deoarece stie ca nu-i posibil, iar bani oricum nu va avea. Cel sarac este sarac, deoarece este inactiv.
„Pe sub fundul care nu se ridica de pe canapea, nu trece niciun euro.”
„Toti ii sunt datori”
Cel cu mentalitatea de om sarac este convins ca trebuie sa fie platit pe potriva. Doar el executa munca sa destul de calitativ. Salariul trebuie sa fie atit de mare, incat sa ajunga pentru familie, pentru odihna, pentru intretinerea copiilor si pentru distractii personale. De altfel, uita ca el a acceptat o munca platita prost. In final, de toate este vinovat seful.
Persoana pune pe umerii altora responsabilitatea pentru propria viata. „Ce sens are sa ma misc, daca de mine nu depinde nimic? Fac sau nu fac, oricum nu primesc nimic.”
„E mai simplu sa economisesti”
Saracii tind sa pastreze, nu sa atraga ca cei bogati. Ei pierd o groaza de timp prin magazine, comparand preturile si facand cumparaturi acolo unde este mai ieftin. Ei scriu depese si merg in diferite instante pentru a plati cu doi lei mai putin pentru serviciile comunale sau pentru a primi 10 lei in plus la compensarile acordate de catre stat. Mai bine ar folosi acest timp pretios pentru a-si gasi o activitate bine remunerata.
Mergi in fata oglinzii si vezi daca cel putin una dintre aceste afirmatii te caracterizeaza. Daca depistezi ceva, debaraseaza-te imediat de ele.
Tine minte! Viata ta si bunastarea ta este exclusiv in mainile tale!
SUCCESS!
