De cele mai multe ori, tristetea si panica ne coplesesc in asa masura, incat uitam cat de valorosi suntem. Nu ne mai permitem „sa stralucim”, ca atunci cand aveam motive s-o facem. Aceasta povestioara motivationala iti va arata motivul pentru care e important “sa stralucesti”, chiar si atunci cand ti-e greu sa o faci.

Citeste aceasta povestioara motivationala si afla de la buburuza de ce e important “sa stralucesti”!

A fost odata ca niciodata, intr-o padure oarecare, o buburuza, care a intalnit un licurici.

Buburuza si licuriciul s-au indragostit si au decis sa ramana impreuna pentru totdeauna. Insa, in padure erau o multime de obstacole, care i-ar fi putut desparti: o crenguta, o pietricica, o frunza…

Atunci, buburuza si licuriciul, au hotarat sa se tina tot timpul de mana, ca nimic sa nu-i poata desparti. Se plimbau impreuna prin padure si erau foarte fericiti.

Dar intr-o zi, licuriciul a constatat ca buburuza disparuse. Nu realiza daca el a lasat-o de mana sau daca ea i-a dat drumul mainii lui. Dar acest detaliu nici nu conteaza in povestea noastra.

Conteaza doar ca licuriciul, singur si trist, a cautat buburuza sub fiecare frunza, sub fiecare crenguta, dar n-a gasit-o.

Era din ce in ce mai trist si avea impresia ca padurea nu mai are niciun gust, niciun sens, niciun farmec…

Si cum se plimba el plin de tristete, s-a intalnit cu o furnica. I-a povestit furnicii ce i se intamplase, iar aceasta i-a zis:

– Licuriciule, poate daca ai straluci tare, tare, buburuza te-ar vedea, oricat de departe ar fi si s-ar intoarce la tine.

-Stii ca ai dreptate ? i-a raspuns licuriciul. Eram atat de trist, incat am uitat sa starlucesc!

Durerile provocate de esecuri, de nereusite, ne imbraca intr-o culoare lipsita de stralucire. Ne scufundam in apatie, in victimizare, refuzand (de cele mai multe ori, fara a ne da seama) sa mai fim vazuti de persoanele dragi de langa noi.

Tine minte: