You are here
Home > Lasa-ma sa te motivez > Povestea Cescutei

Povestea Cescutei

O familie a decis sa mearga in Anglia, pentru a cumpara ceva deosebit dintr-un magazin de antichitati, cu ocazia celebrarii celei de-a 25-a aniversari de la casatorie. Sotilor le placeau obiectele vechi din ceramica, in mod deosebit cestile pentru ceai.
Din prima, le-a atras atentia o ceasca exceptionala.
„Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am mai vazut niciodata ceva atat de frumos.”
In timp ce doamna le oferea cescuta pentru ceai, aceasta incepu sa vorbeasca:
„Voi nu aveti cum sa intelegeti. Eu nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bot de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri, iar eu am strigat: „Nu face asta! Nu-mi place! Lasa-ma in pace!” Insa El a zambit doar si a spus cu blandete: „Inca nu!”
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. „Opreste-te! Ametesc! O sa-mi fie rau!” am strigat eu. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus linistit: „Inca nu.” M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa. „Ajutor! Scoate-ma de aici!”
Puteam sa-L vad doar printr-o deschizatura si, in timp ce clatina negativ din cap, citeam pe buzele Lui: „Inca nu.” Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie, m-a scos afara si m-a pus pe raft. Am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine! „Ei, asa este mult mai placut”, m-am gandit. Dar dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot. Mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. „O, te rog, inceteaza, inceteaza!” am strigat iar. El doar a dat din cap si a spus: „Inca nu!”
Apoi m-a bagat iar in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. Am plans. Eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. In acea clipa usa s-a deschis si El m-a scos afara. M-a asezat din nou pe raft, unde m-am racorit timp indelungat, intrebandu-ma: „Oare ce are de gand sa-mi mai faca?”
O ora mai tarziu, mi-a dat o oglinda si mi-a zis: „Uita-te la tine.” Si m-am uitat. „Aceea nu sunt eu! Aceea nu pot fi eu! Este frumoasa! Sunt frumoasa!!!”
El a vorbit bland: „Vreau sa tii minte. Stiu ca a durut atunci cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita. Dar daca te-as fi lasat in acea stare, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata. Dar daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut in bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut, ca a fost foarte fierbinte in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo. Altfel ai fi dat crapaturi. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot. Dar daca nu as fi facut aceasta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit, fiindca prima ardere nu ar fi tinut prea mult timp. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.„

Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. El este Olarul, iar noi suntem argila Lui. El ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta sfanta Sa Voie.
Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila, cand lumea iti pare ca se invarte necontrolat, cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca. Aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici, si apoi discuta putin cu Olarul.

Parintele Arsenie Boca

OKSUCCESS!

Similar Articles

Leave a Reply

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Top